“Trei zile dacă mai trăiesc, dar vreau să ştiu că s-a limpezit lumea”
“Au venit, maica, nenorocitii astia de comunisti la putere si ne-au luat tot: parul din cap, pamantul, caruta. Un singur lucru nu ne-au putut lua. Sufletul”.
Elisabeta Rizea s-a născut acum 114 ani, pe 28 iunie, şi vreau să cinstim memoria ei astăzi.
Libertatea are mereu nevoie de exemple le celor care au refuzat să devină complici răului.
Viața ei a devenit un reper absolut de demnitate, loialitate, curaj și rezistență şi cartea “Povestea Elisabetei Rizea din Nucşoara” poate fi în bibliografia recomandată în şcoli şi oricui vrea să înțeleagă costul libertății de care ne bucurăm acum.
Elisabeta Rizea nu a fost doar o țărancă devotată pământului și familiei sale din Nucșoara, ci a reprezentat coloana vertebrală a unei Românii care a refuzat să îngenuncheze în fața comunismului.
Prin sprijinul neclintit acordat grupului de partizani, ea an ales libertatea în locul complicității și sacrificiul personal în locul trădării. Nici anii grei de temniță crudă, nici torturile inumane la care a fost supusă nu i-au putut înfrânge spiritul și loialitatea față de valorile fundamentale.
Elisabeta Rizea este o busolă morală. Ea ne amintește că libertatea nu este un dat, ci un ideal care se apără în fiecare zi, şi asta are un preț.
Lumea s-a „limpezit”, așa cum își dorea Elisabeta Rizea în ultimele sale decenii de viață,
am scăpat de comunism şi suntem parte a familiilor de țări care apără libertatea, dar munca noastră este ca limpezimea asta să nu se amestece iar cu ceață.
Veșnică recunoștință eroinelor și eroilor rezistenței anticomuniste!
