Nu, nu cred că Nicușor Dan a fost împachetat de servicii, nu cred că este ticălos și nici că a făcut vreun pact cu „ticăloșii”, cum se grăbesc unii să spună.
Să vă zic ceva. Pentru cine nu știe: Nicușor Dan este genul de politician care nu urlă, nu joacă teatru și nu intră în fiecare scandal doar ca să fie pe ecran. E mai degrabă calculat, atent, uneori prea atent. Respectă regulile, nu sare peste Constituție, nu improvizează din impuls.
După interviul de ieri de la Europa FM și mai ales în contextul numirii procurorilor șefi de Parchete, puteți vedea și mai clar stilul lui (pe care-l cunosc de mulți ani): nu e un jucător de forță brută, ci unul care încearcă să miște lucrurile fără să rupă sistemul în două. Are ritmul lui și viziunea proprie.
Mai cred că România nu mai e într-un moment în care doar „să nu greșești” e suficient. Lumea a mai văzut filmul ăsta. Și despre Klaus Iohannis s-a spus că e calculat, că are un plan, că „tace și face”. Știm cu toții unde a dus asta: într-o președinție absentă, care a pierdut contactul cu realitatea oamenilor. De asta, miza pentru Nicușor Dan e uriașă. Nu e vorba dacă e bine intenționat - mulți încă îi acordă această prezumție. E vorba dacă are curajul să transforme această intenție în acțiune reală.
Nicușor Dan are ceva ce aproape nimeni nu are în clipa asta în România: legitimitate. Votul oamenilor. Și cred că Nicușor Dan rămâne fidel celor peste 6 milioane de români care i-au acordat încredere. Încă are încrederea oamenilor din România Onestă. Dar nu la infinit.